Deși covorul roșu de pe treptele Casei Sindicatului Botoșani s-a strâns deja de vineri seară, și să sperăm câ nu pentru mult timp, aplauzele îndelungi încă răsună pentru botoșăneni. Și, deși acel covor roșu a fost pus pentru a face primirea iubitorilor de muzică botoșăneni mult mai distinsă, el merită pus pentru organizatorii acestui regal, pentru Filarmonica Botoșani, pentru Capela Corală Academică „DOINA” a Filarmonicii Naționale “Serghei Lunchevici” și, în mod deosebit, pentru dirijorul fenomenal Tiberiu Soare împreună cu soprana Mădălina Barbu, tenorul Ștefan von Korch și baritonul Iordache Basalic.
De la primele acorduri, audiența, care a bătut recordul ocupând până la refuz sala, a fost fermecată de magia cantatei “Carmina Burana” de Carl Orff, bazată pe 24 de poezii din colecția medievală cu același nume. Cele 65 de minute feerice au trecut mult prea repede, atenția publicului fiind împărțită între fascinantul cor din Republica Moldova, orchestra Filarmonicii Botoșani și fascinantul dirijor Tiberiu Soare, el însuși un spectacol. A declarat mai demult că ,,aș sfătui publicul să ignore complet dirijorul. Pe iubitorii muzicii nu ar trebui să îi intereseze mișcările unui dirijor la fel cum pe un pasager nu-l preocupă ceea ce face un pilot. Este suficient dacă a avut un zbor lin. Dirijorul trebuie să comunice doar cu orchestra” însă e greu să nu te fascineze pasiunea și autenticitatea cu care mânuiește bagheta de dirijat. A impresionat cu propria-i carismă iar publicul a răsplătit cu aplauze. Multe și binemeritate.
Soprana Mădălina Barbu, recunoscută pentru calităţilor vocale unice și pentru activitatea artistică susţinută pe scenele numeroaselor filarmonici şi teatre de operă din ţară, obţinând de-a lungul timpului numeroase premii şi distincţii, a încântat și publicul botoșănean alături de tenorul Ștefan von Korch și a baritonului Iordache Basalic.
Publicul a fost și el la înălțime. Publicul botoșănean este însetat de cultură. Iar cultura trebuie să inoveze pentru a putea trăi și a fi puternică. Și viața culturală a Botoșaniului a început să se pună încet, încet în mișcare. Avem Filarmonică, dar nu avem o sală a filarmonicii. Avem Teatru, dar nu avem o sală de teatru. Avem cu ce, dar nu avem unde.
,,O, Soarta ești precum luna nestatornică,
mereu crești, mereu descrești; viața amară când ne-o dai,
când ne-o iei bătându-ți joc de noi,
sărăcia și puterea ca gheața se topesc” Carmina Burana, C. Orff
