Rezervaţia naturală Pietrele Doamnei, aflată la 14 km de Câmpulung Moldovenesc, pe creasta Masivului Rarău, prezintă un relief ruiniform de turnuri şi grohotişuri, specii de plante endemice, floarea de colţ, papucul doamnei, arginţica, tufărişuri de jneapăn şi ienupăr.
Formaţiune geologică foarte spectaculoasă morfologic, Pietrele Doamnei sunt din calcare recifale cretacice.
Vârsta geologică a calcarelor este dovedită de conţinutul bogat în fosile însă care se disting bivalve din genurile Requenia şi Matheronia, gasteropode, corali, orbitoline şi alge marine. Pietrele Doamnei ating altitudinea de 1.647 metri iar vârful cel mai înalt al masivului, format tot din calcare recifale, are 1.651 metri.
În aceeaşi rezervaţie se află un alt masiv de calcare, Piatra Zimbrului, lung de 600 de metri şi înalt de o sută de metri, care prezintă o succesiune de formaţiuni triasice, mai ales calcare, ce formează un perete vertical. Este un olistolit prins în flişul cretacic. Tot în această rezervaţie este cuprinsă şi Peştera Liliecilor.
Primele cercetări geologice au fost întreprinse de geologii austrieci C.M. Paul (1876), V. Uhilg (1903), V. Volz (1903) şi de cercetătorii români Th. Kräuter (1929), M. Ilie (1957), I. Turculeţ (1963), Gr. Popescu şi D. Patrulius (1964).
Specia forestieră predominată este molidul. Vegetaţia ierbacee cuprinde numeroase endemisme carpatice precum micsandra sălbatică (Erysimum witmanni subspecia witmanni), cărbuniar (Phyteuma wagneri, Phyteuma tetrametrum), guşa porumbelului (Silene nutans subspecia dubia), clopoţel (Campanula carpatica), margareta (Leucanthemum waldesteinii), căldăruşa (Aquilegia nigricans), gălbeneaua de munte (Ranunculus carpaticus), sor cu frate (Melampyrum saxosum), cimbrişor (Thymus comosus), muşcatul dracului (Scabiosa lucida subspecia barbata), coada şoricelului (Achillea schurii), păiuş (Festuca carpatica), breabăn (Dentaria glandulosa).
Pe ţancuri şi abrupturi calcaroase, creşte floarea reginei (Leontopolium alpinum) denumită şi floarea de colţ, cunoscută popular şi ca albumiţă, a cărei culegere este interzisă, fiind declarată monument botanic al naturii.
Floarea de colţ este o plantă erbacee reprezentativă pentru vegetaţia alpină şi poate fi găsită înflorită între lunile iulie şi septembrie, în zonele stâncoase din Carpaţi, în locuri greu accesibile la altitudini de peste 1.600 m.
Sursa: Agerpres.ro