Astăzi, toți românii sărbătoresc Ziua Internațională a Copiilor, cu baloane, prăjituri și jocuri, în sânul familiei.
Pe cât de fericite sunt manifesările de 1 iunie din tot orașul, pe atât de tristă este situația odată ce ajungi în satele uitate din județul Botoșani. Sate în care cresc copii – copii săraci, copii fără posibilități și fără viitor. Ne putem simți mândri când privim la ei? Ne putem simți doar rușinați când le vedem bucuria imensă în momentul în care le dăruim o carte, o jucărie sau câteva dulciuri. Privim la ei și știm că am eșuat ca țară, ca stat și clasă politică.
România este o țară care nu-și sărbătorește copiii, care nu îi iubește. În 30 de ani de libertate, de drepturi, de evoluție prin democrație, România nu a reușit să își încalțe și să își îmbrace toți copiii, să le asigure apă, curent și lumină, sau să îi trimită la școală.
Alături de părintele Cornel Coțovanu, președintele unui ONG care se ocupă de hrana zilnică a sute de botoșăneni din nordul județului, am hotărât să oferim astăzi daruri și unor astfel de copii necăjiți din comuna Mitoc, județul Botoșani, pentru că merită la fel de mult să se bucure de ziua lor. Uitați de lume, în căsuțe dărăpănate, și ei sunt sărbătoriții acestei zile și le datorăm cel puțin un zâmbet.
Dragi copii, îmi doresc să vă urez la mulți ani fiecăruia dintre voi! Îmi doresc să reușim să reconstruim pentru voi o țară care să lupte pentru a vă oferi tot ceea ce aveți nevoie pentru a fi împliniți și fericiți fără a pleca departe de casă. Voi sunteți viitorul! Dumnezeu să vă binecuvânteze și să binecuvânteze România!
