Cei peste 800.000 de fermieri mari, mijlocii şi mici din România se află în faţa unor schimbări fundamentale. Culturile de primăvară, de porumb şi floarea-soarelui, sunt tot mai expuse secetei, datoriile se adună, iar preţurile la inputuri şi cereale îi prind pe fermieri într-un cleşte greu de scăpat. Unii pariază pe investiţii care să le aducă valoare adăugată, alţii caută supravieţuirea pe termen scurt, iar alţii vând active sau chiar fermele. În legumicultură prind contur ferme mari care fac contracte direct cu multinaţionalele, dar şi cooperative care încearcă să vândă direct în supermarketuri, iar în zootehnie apar nişe cu potenţial de export. În următorii 3-5 ani, viitorul fermierului român se va decide între adaptare şi ieşirea din piaţă, în contextul schimbărilor climatice, al presiunilor financiare şi al competiţiei tot mai dure la nivel european.
Locurile sunt limitate! Rezervă-ți locul aici ❗
Cum îşi poate adapta România tehnologia de cultură, fără a pierde competitivitatea? Diferenţa dintre producţia de grâu şi porumb a crescut enorm în ultimii doi ani: vom mai ajunge să importăm porumb să hrărnim porci din fermele pe care acum le refacem?
Ce arată diferenţele dintre modelul polonez/maghiar şi cel românesc despre organizarea agriculturii?
De ce importăm tot mai multe lactate, legume şi fructe, în ciuda potenţialului local?
Ce şanse sunt pentru egalizarea subvenţiilor agricole în UE şi cum ar influenţa acest lucru fermierii români?
Cum poate fi modernizat sistemul de irigaţii pentru a răspunde noilor condiţii climatice? De unde luăm apă dacă nevoia agriculturii se dublează în 5 ani?