Nu de puține ori am tot auzit în spațiul public de gesturile eroice ale unor pompieri, jandarmi, polițiști aflați în timpul liber și care imediat au trecut la acțiune spre a da o mână de ajutor și nu au stat impasibili la o situație de urgență. Ce au acești oameni în plus de dau dovadă de atât de multă empatie, de la care s-ar putea inspira și altfel de oameni, să zicem… mai bine plătiți sau situați un pic mai sus pe o scară socială sau ierarhie profesională? Dacă se cercetează, se poate vedea bine că acești OAMENI sunt în general subofițeri din cadrul structurilor amintite, care prin prisma pregătirii zilnice efectiv nu pot sta cu mâinile în sân când văd că ceva rău se întâmplă. Iar pompierii-salvatori, aflați exact în prima line, la contact direct cu pericolul, au o și mai mare empatie față de semeni.
Tot de un gest eroic este vorba și în cele ce urmează, dar în acest caz este completat de un gest și mai eroic, unul OMENESC, de a urmări îndeaproape și a oferi o atenție deosebită efectelor unui tragic accident rutier care a avut loc într-o localitate din județul Botoșani la finele lunii august.
Gabriel, un copil în vârstă de 10 ani, internat în secția de chirurgie, primea, de două ori pe zi, vizitele unui bărbat. Acesta venea uneori îmbrăcat în uniforma de pompier, alteori în haine obișnuite. Chipul lui Gabriel strălucea de bucurie în timp ce ochii bărbatului se înmuiau de emoție. Cu o voce blândă, îl întreba cum se simte, în timp ce, protector, îl mângâia pe frunte. Cunoștea exact cuvintele potrivite pentru a-i aduce un zâmbet pe buze lui Gabriel. Se despărțeau cu greu, dar nu înainte de a face planuri pentru viitoarele vizite și ce bunătăți să aducă.
Personalul medical care îl îngrijea pe Gabriel se întreba: „Oare acest bărbat este tatăl lui sau poate un membru al familiei?”
„El este Iulian, pompierul care a avut grijă de mine imediat după accident,” a spus Gabriel, parcă citindu-le gândurile. „Mi-a promis că mă va vizita la spital și s-a ținut de cuvânt. Dimineața vine singur, iar după-amiaza vine cu soția. L-a adus și pe fiul său în vizită, și acum suntem prieteni. Nu am cuvinte să-i mulțumesc.”
Gestul lui Iulian, un om simplu, cu un chip care radia bunătate, a impresionat medicul chirurg care a dorit să împărtășească această poveste.
Este cu adevărat un activ valoros al Inspectoratului pentru Situații de Urgență „Nicolae Iorga” al județului Botoșani, acesta demonstrând o pasiune și o empatie remarcabilă, vizitând pacientul pe toată durata internării și oferindu-i suport emoțional.
Vă rog să primiți această scrisoare ca o dovadă a recunoștinței mele pentru angajamentul și sacrificiul pe care Pînzariu Iulian le aduce în munca sa.
Vă felicit pentru modul în care ați reușit să îl inspirați, acesta este un rezultat direct al eforturilor și devotamentului dumneavoastră în a construi și a menține o echipă de elită la ISU Botoșani.”
Sergent major Iulian Pânzariu este unul dintre pompierii care au intervenit în urma unui grav accident petrecut acum o săptămână în zona localității Crasnaleuca.
Gabriel a fost găsit la câțiva metri distanță de mașina în care se afla, rănit și speriat, dar conștient.
„Eu sunt Iulian și am venit să te ajut. Te rog să te calmezi. Tremuri! O să te acopăr cu haina mea până când vin colegii de la ambulanță. Uite, acesta este un guler cervical, și o să ți-l pun la gât. Acum o să îți pansăm rana,” i-a spus atunci sergentul major Iulian Pînzariu.
Tată a doi copii, în vârstă de 3 și 11 ani, Iulian știa cum să-i vorbească să-l liniștească.
„Era extrem de speriat. Am stat de vorbă cu el, l-am încurajat și l-am mângâiat pe frunte și pe cap, așa cum fac cu proprii mei copii când suferă. I-am promis că îl voi vizita la spital și să nu îi fie teamă” a povestit Iulian.
Pompierul l-a asigurat că vor rămâne prieteni și că îl va ajuta cu orice are nevoie pentru a se recupera.
Iulian este doar un exemplu din rândul oamenilor minunați care poartă uniforma de pompier.
Povestea colegului nostru este un exemplu de compasiune și generozitate pentru toți și ne amintește că micile gesturi de afecțiune pot face o diferență mare în viețile celor din jur.