15.01.2026 – La Cernăuți a fost sărbătorită
Ziua Culturii Naționale Române
Și în acest an, Redacția revistei „Vatra Noastră Românească” și-a ales ca în fasta zi de 15 ianuarie, ziua nașterii poetului național al românilor, să o petreacă alături de frații români nord-bucovineni, înfrigurați de gerul istoriei vitrege.
Având alături pe un membru marcant al conducerii asociației noastre civice, „Uniunea Vatra Românească – Filiala Județeană Botoșani”, anume, pe dl Florin-Simion Egner – cunoscut cititorilor revistei noastre și din anterioarele activități prezentate în paginile ei –, am pornit din Botoșani spre Cernăuți dis-de-dimineață, pe la orele 6,00, prevezători fiind, având în vedere precedentele întârzieri cauzate de formalitățile vamale. Într-adevăr, trecerea prin vama de la Siret ne-a consumat aproape două ore, dar, de această dată, la mărirea timpului de deplasare s-a mai adăugat și condițiile meteo – o ninsoare, alternând cu lapovița, ce a obligat pe companionul meu să conducă autoturismul în treptele inferioare de viteză.
În fine, ajungem la Cernăuți, pe străzile supraaglomerate din cauza vitezei reduse, impuse de polei, dar și de calitatea infrastructurii – pavajul cu cubicajul granitic binecunoscut, dar și cu tronsoane de drum afectate de lucrări în desfășurare. Pe la orele zece și jumătate, pășim în sediul Societății „Mihai Eminescu”, unde-l întâlnim pe poetul-ziarist Vasile Bâcu, peședintele societății și o gazdă primitoare – în ajun, pe 14 ianuarie, nord-bucovinenii de stil vechi (al calendarului ortodox) au sărbătorit Anul Nou și, bineînțeles, și pe Sfântul Ierarh Vasile cel Mare (partonul interlocutorului nostru).
Avea să constatăm, imediat, că nici chiar cei de-ai locului nu reușiseră să ajungă la Casa-muzeu Aron Pumnul – în curtea căreia, de regulă, se depuneau jerbe de flori în această zi, la bustul poetului Mihai Eminescu – absența din acest an datorându-se condițiilor de drum, gerului cumplit și poleiului omnipreznt. În această situație, ne rămânea să participăm doar la solemnitatea din central orașului, la statuia eminesciană, iar apoi, la simpozionul dedicat Zilei Culturii Naționale, desfășurat în sala de conferințe a societății.
Cum venisem de la Botoșani cu două coronae tricolore – pentru depunerea în cadrul celor două solemnități legate de statuile eminesciene din Cernăuți –, am hotărât să dedicăm una din ele pentru placa comemorativă – basorelief în bronz – montată în august, anul trecut, pe clădirea fostului gimnaziu în care fusese elev și viitorul poet. Zis și făcut!… Placa memorială eminesciană este o realizare de excepție, atât prin calitatea realizării artistice a basoreliefului, cât și prin concizia și corectitudinea istorico-lingvistică a textului înscris (noul text vine să elimine o sintagmă stalinistă, înscrisă pe vechea placă montată în perioada sovietică – aceea că Eminescu ar fi fost scriitor al „popoarelor român și moldovenesc”, aberație moldovenistă, pe care nu mai îndrăznesc să o foloseacă nici cei mai invetereați neosovietici!). Noul text precizează că: „În această clădire, între anii 1860-1866, a studiat clasicul literaturii române și universale MIHAI EMINESCU”.
Tocmai acestui text reformulat, spre lauda intelectualilor nord-bucovineni militanți pentru identitatea națională românească, cât și spre veridicitatea spiritualității eminesciene, ne-am alăturat și noi, aducându-ne modesta contribuție întru slăvirea geniului eminescian, chintesență a spiritualității românești, prin formularea: „OMAGIU POETULUI NAȚIONAL”, de pe panglica tricoloră aferentă.
Cu cealaltă coroană tricoloră (identică cu cea deja depusă la basorelieful memorial eminescian) ne-am deplasat în grabă în piațeta din central orașului Cernăuți, în care… un Eminescu din bronz – realizat într-o manieră artistică ce-i sugerează spiritualitatea vibrândă asemeni unui cântec doinit – pare să privească spre cei din jur cu un fel de duioșie, recitându-și propriile versuri: „Iar tu iubită Bucovină,/ Diamant din stema lui Ștefan,/ Ajuns-ai roabă și cadână/…”. Ca de obicei, reîntâlnim formația corală „Dragoș Vodă”, cu bucovinence oacheșe, îmbrăcate cu ii înflorate multicolor și purtând sumane decorate artistic – de altfel, și mare parte din participanții la manifestarea cultural-omagială de aici purtau cunoscutele veșminte ale portului popular românesc –, apoi, reprezentanți ai numeroaselor asociații culturale și artistice nord-bucovinene, care ființează în acest colț de țară „rămas dincolo de prag”.
În zona centrală a semicercului format de participanții la solemnitate, remarcăm grupul personalităților din cadrul Consulatului General al României la Cernăuți, alături de grupul delegaților Administrației regionale și Radei regionale Cernăuți. Operatorii radio și TV, precum și numeroși ziariști prezenți la această solemnitate fac ultimele pregătiri pentru începerea activității în cadrul manifestării de la monumentul Eminescu, cu ocazia sărbătoririi la Cernăuți a Zilei Culturii Naționale Române.
Poetul-ziarist Vasile Bâcu, Președintele Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina ,,Mihai Eminescu”, ia cuvântul, adresându-se asistenței, atât în limba română, cât și în ucraineană, succesiv: «Am onoarea să-l salutăm pe noul guvernator al regiunii Cernăuți, Dl Ruslan Osipenko, care, deși în primele zile de lucru aici, a acordat timp din programul său și participării la solemnitatea noastră de azi»; apoi, către reprezentanții Consiliului (Radei) regional, Dl Hultu; ai Primăriei orașului Cernăuți, Dl Dobrujanski; ai Consulatului General al României la Cernăuți; către scriitori, ziariști și lideri ai societăților culturale nord-bucovinene prezente. În acordurile melodiilor pe versuri eminesciene, interpretate de Corul „Dragoș Vodă”, a urmat solemnitatea depunerii de flori la monumentul Eminescu. Detalii sunt prezente în fotomontajul aferent acestui reportaj. În final, obișnuita „poză de grup”.
La sediul din Palatul Național al Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina ,,Mihai Eminescu” a urmat desfășurarea simpozionului dedicat acestui moment aniversar. Ne repliem într-acolo. Sala de conferințe este amenajată sărbătorește, asistența fiind constituită din publicul prezent la momentul cultural desfășurat anterior, dar și din studenți și elevi. Sunt prezenți și reprezentanți ai unor societăți culturale sau publicații din România, printe care, evident, și Redacția revistei botoșănene „Vatra Noastră Românească”. În prezidiul manifestării culturale: Vasile Bâcu, Președintele Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina ,,Mihai Eminescu”; Nicolae Șapcă, Președintele Societăţii Scriitorilor Români din Cernăuţi și Excelența Sa Irina-Loredana Stănculescu.
Dl Vasile Bâcu ia cuvântul: «Sărbătorim 176 de ani de la nașterea în acest spațiu al poetului nostru național. Îi închinăm realizările noastre în domeniul literar și jurnalistic din acest an care, tocmai, a trecut. Ne umplu cu speranțe aceste realizări, faptul că am putut tipări mai multe volume și publicații. Pentru început, adresăm rugămintea Excelenței Sale Irina-Loredana Stănculescu, Consulul General al Consulatului României de la Cernăuți, să adreseze un mesaj».
Irina-Loredana Stănculescu, Consulul General al României la Cernăuți: «Cu ocazia Zilei Culturii Naționale, vă urez, la început de an, multă sănătate, pace, liniște și bunăstare în casele dumneavoastră.
Sunt foarte bucuroasă să fiu alături de dumneavoastră, în această zi de sărbătoare. Pare un început de an bun, avem un nou guvernator, cu care sperăm să avem multe proiecte împreună, în spiritual unei bune colaborări. Aș vrea să mulțumesc astăzi și celor veniți din România și din R. Moldova.
Ieri am lansat și un proiect de suflet, la Liceul „Alexandru cel Bun”, de aici din Cernăuți, pe care dorim să-l organizăm ca viitor liceu academic, singurul cu predare în limba română din regiunea Cernăuți. Acest proiect se va înfăptui și cu sprijinul Ligii Tineretului Român „Junimea” – dl Vitalie Zegrea, prezent aici, a lucrat foarte mult la acest proiect. Proiectul implică și contribuția Ministerului de Externe din România, cu coordonarea directă a Consulatului General al României de la Cernăuți, prin alocarea a 60.000 de euro, pentru dotarea cantinei, cât și a tuturor încăperilor acestei instituții de învățământ cu echipamente de ultimă generație; iar 50.000 de euro au fost atrași de la Departamentul Românilor de Pretutindeni al Guvernului României, fond, cu care, prin intermediul Ligii Tineretului Român „Junimea”, s-au renovat încăperile. La acest proiect de suflet au participat și cadre didactice din România și din regiunea Cernăuți. Este un proiect important pentru comunitatea românească nordbucovineană.
Mulțumesc tuturor care ați venit la Cernăuți în această zi, în care marcăm valorile naționale, iar depunerile de flori de la monumentul Eminescu semnifică acest fapt. Sperăm să renovăm și Casa-muzeu „Aron Pumnul” și să avem în acest sens concursul autorităților ucrainene, prezente azi alături de noi la solemnitatea depunerilor de flori. Doresc să le mulțumesc pentru buna organizare a manifestărilor de astăzi: Dlui Vasile Bâcu, Dlui Nicolae Șapcă; Dumnealor ne unesc, an de an, la aceste activități omagiale. Vă mulțumesc tuturor că țineți steagul sus, în cinstirea spiritualității românești, în aceste zile de sărbătoare națională».
În continuare, este prezentat volumul de sonete „Serafimul cu șapte aripi”, autor Nicolae Șapcă, volum tipărit la Editura „Tehnodruk” din Cernăuți, cu ilustrații de Radu Bercea, grafician din Gura Humorului. Ia cuvântul poetul Nicolae Șapcă:
Nicolae Șapcă: «„Serafimul cu șapte aripi” este o carte pe care mi-am dorit-o mai de mult timp, însă, abia în preajma Crăciunului din anul 2025 am reușit tipărirea acestui volum. Este o culegere de poezii scrise pe parcursul mai multor ani. Poezia preferată este ca un trandafir între spini și scaieți. Alegi floarea care-ți place, pe care-o găsești ca pe un trandafir. Privitor la titlul cărții, „Serafimul cu șapte aripi”, după cum se știe, serafimul este prezentat în iconografie ca un înger cu șase aripi, două din ele sunt pentru a-și acoperi ochii, pentru a nu fii orbit de strălucirea luminii divine, serafimii fiind poziționați, ierarhic, cei mai apropiați de Dumnezeu. Prin excepție, am ales pentru definirea acestui volum un serafim cu șapte aripi. Vă voi citi poezia care dă și titlul acestui volum:
„Acolo, sus, în vârf de Univers,/ Pe urmele eterului galactic,/ Stau Serafimii pe-un picior de vers,/ Învăluiți de-un luciu diamantic.// Să nu-i orbească strălucirea Lui,/ Să nu le ardă chipul blând căldura,/ Tatăl din Cer a dat fiecărui,/ Și-n șase aripi le-a-nvelit făptura.// Mai spre Palat stropea un Serafim/ Arome de tămâie prin grădină,/ Lui, Dumnezeu i-a dat ceva sublim –/ Să aibă șapte aripi la-ndemână.// El apăra cu aripa-i divină/ Dumnezeiasca limbă – cea Română.//”…
Cartea este structurată pe patru capitole: I.- Sub Constelația Luceafărului; II.- Nesecatul dor de Țară; III.- Pe unda rugăciunii din altare; IV.- Călător pe drumul sufletului meu.». Poetul a mai citit apoi câteva poezii din volum, relatând și istorioara legată de nașterea fiecăreia, cum ar fi descoperirea basoreliefului lui Mihai Eminescu, dezvelit în vara anului 2025, în tânăra stațiune bulgară Sveti Vlas, de la litoralul Mării Negre. Apoi, în calitatea sa de
Peședinte al Societăţii Scriitorilor Români din Cernăuţi, a prezentat numere din revista Septentrion Literar, revista scriitorilor nord-bucovineni, și nu numai, el fiind și redactorul-șef al publicației, publicație „resuscitată”, după propria afirmație, în anul 2025. Cu această ocazie, Nicolae Șapcă a ținut să mulțumească Departamentului pentru Românii de Pretutindeni a Guvernului României, care a finanțat tipărirea acestei publicații, în cadrul bugetului acordat printr-un proiect cultural.
În continuare, moderatorul Vasile Bâcu, redactor-șef al revistei Gazeta de Herța, vorbește și de ziarul Monitorul Bucovinean, anunțând că aceste două publicații se bucură de citirori care le asigură abonamentele necesare și precizează continuarea editării revistei Plai Românesc – publicație a Societății Mihai Eminescu. De asemenea, poetul Vasile Bâcu aduce mulțumiri Direcției de Cultură Cernăuți, care a sprijinit financiar tipărirea acestei din urmă publicații, apărută într-un tiraj de 1.000 exemplare. Apoi, Dl Vasile Bâcu prezintă și revista botoșăneană Vatra Noastră Românească, apreciind calitatea publicației și regularitatea distribuirii ei și la Cernăuți, mulțumind pentru acest fapt redacției revistei. De fapt, însuși domnia sa având și calitatea de redactor-șef-adj în redacția acestei reviste – cu responsabilități în comunitatea românească a regiunii Cernăuți. Privitor la conținutul revistei, Vasile Bâcu a precizat: «Mă bucur foarte mult că dumneavostră reușiți să uniți eforturile spirituale ale unor români, și din R. Moldova, și din Reg. Cernăuți și, bineînțeles, din Patria noastră istorică. Vă mulțumim mult!». Este invitată pentru o intervenție Dna Maria Toacă:
Maria Toacă: «Vă voi prezenta revista noastră „Glasul Bucovinei”. Este o continuare a „glasului” care a chemat la Unirea Bucovinei cu România în anul 1918.
(Nota red.: „Glasul Bucovinei”, cu subtitlul Organ de propagandă pentru unirea politică a Românilor de pretutindeni, a fost un ziar al cărui prim număr a fost publicat la Cernăuți la 11/22 octombrie 1918, de profesorul Sextil Pușcariu și alți patrioți bucovineni, numele final „Glasul Bucovinei” fiind adoptat la propunerea lui Vasile Bodnărescu. În primul număr al ziarului Glasul Bucovinei, din 22 octombrie 1918, s-a publicat articolul „Ce vrem?”, care cuprindea aspirațiile tuturor românilor aflați sub dominația austriacă: „Vrem să rămânem români pe pământul nostru strămoșesc și să ne ocârmuim singuri, precum o cer interesele noastre românești. Nu vrem să cerșim de la nimeni drepturile care ni se cuvin”. Cotidianul Glasul Bucovinei a fost editat de Partidul Democrat al Unirii din Bucovina în perioada 1918-1923. Ziarul și-a încetat apariția în 1941).
Sextil Pușcariu, în articolul din primul număr, intitulat „Ce vrem?”, ne arată că atunci românii știau ce vor!… Știm și noi, acum, ce vrem, dar… În prezent, revista noastră are în colegiul de redacție pe dna Cristina Paladian, șefa Catedrei de Filologie Română și Clasică a Universității din Cernăuți, alături de domnia sa activez și eu, pentru a-i asigura revistei un conținut cât mai elevat și atractiv.
Am început prezentarea cu această revistă, deoarece subiectul are o legătură cu Mănăstirea Putna – numerele precedente au fost tipărite la această mănăstire, în fiecare dintre acestea s-au prezentat materiale referitoare la simpozionul de la Putna, care se desfășoară sub numele Maicii Benedicta (acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga), care și-a consacrat întreaga viață cercetărilor eminescologice. Acum trei ani, la acest simpozion – care se desfășioară în luna mai și în luna august, de ziua morții și de ziua nașterii Maicii Benedicta –, după cum relatează părintele-stareț Melchisedec, „se adună pâlcuri de credincioși, care poartă memoria Maicii Benedicta”.
Maica Benedicta și-a trăit ultimele zile la Văratec, dar a fost înmormântată la Putna, pentru că așa i-a fost testamentul – Testamentul ei prevedea că dacă moare la București, să fie înmormântată acolo, dar dacă moare în oricare altă parte, atunci fie înmormântată la Putna. La Putna îi este și mormântul, dar și o sală (cu cărți și manuscrise aparținând maicii) care poartă numele Maicii Benedicta. Acolo am cunoscut-o pe Maica Euzefinia de la Văratec, care i-a supravegheat ultimele zile la spitalul din Iași și care ne-a povestit despre ultimele cuvinte ale Maicii Benedicta. Ultimele ei cuvinte au fost: „Să-l apărați pe Mihai!”… Această maică a mai spus că Maica Benedicta, înainte de a muri, avea viziuni, spunând că vede un tânăr foarte frumos care murmura ceva, dar nu se înțelegea ce spune. Acel tânăr era Mihai Eminescu…
Mihai Eminescu nu are nevoie de apărarea noastră, dar, apărându-l pe Eminescu, ne apărăm pe noi! Și, asta o facem citindu-i opera. Poate studiindu-i opera, vom auzi noi acele cuvinte pe care nu le putea descifra Maica Benedicta».
A urmat o intervențe a dnei prof. Eleonora Schipor – Societatea Reg. ,,Golgota” Cernăuți:
Eleonora Schipor: «Vă voi prezenta o carte care este primul volum din ciclul „Cu și despre oameni de seamă”, volum ce-i are ca autori pe Andrei Breabăn și pe subsemnata, sub coordonarea prof. Ioan Ițco. Printre personalitățile prezente în paginile acestui volum, se numără și pictorul Radu Bercea, din Gura Humorului. Volumul are trei capitole: începe cu Consiliul de Onoare de Promovare a Românismului, oamenii de seamă din paginile cărții fiind aceiași pe care Maria Toacă i-a prezentat și în revista „Dacia străbună”. La începutul cărții, este un interviu acordat de Dna Consul General, Excelența Sa Irina-Loredana Stănculescu, dnei Maria Toacă. La începutul capitolului întâi al cărții, Mihai Breabăn a ales ca motto versurile eminesciene: „Iar tu, iubită Bucovină,/ Diamant din stema lui Ștefan,/…”. Cartea prezintă personalități întâlnite în cadrul unui periplu bucovinean întreprins de membrii asociației „Dacia străbună”, începând cu Crasna, prin satele de pe valea Siretului: Iordănești, Carapciu, Prisăcăreni, Pătrăuți ș.a.m.d. – cartea are 144 pag.».
Poetul Vasile Tatarciuc a avut următoarea intervenție:
Vasile Tatarciuc: «Eu am scris o carte: „Trandafirii înrourați de lacrimi”, metafora sugerând pe fiii căzuți în actualul război din estul și sudul țării, morțile eroice ale cărora au îndoliat inimile părinților și ale celorlalți apropiați. Am luat ca simbol un tânăr din Noua Suliță, care emigrase în Italia (de aceea, în carte, pe Ruslan Moldovan, adevăratul său nume, l-am numit Ruslan-italianul) și lucra de optsprezece ani acolo, fiind foarte apreciat. A revenit, plecând pe front ca voluntar. După patru luni de lupte, a căzut eroic, acoperind cu corpul său pe un camarad de arme. Supraviețuitorul a venit și s-a închinat la mormântul lui Ruslan, din satul lui, descriind infernul războiului din frontul antirusesc. Ei erau într-o grupare de cercetași, și din cei douăzeci, câți erau la început, rămăseseră doar trei, iar unul dintre ei spunea că, în momentele de urgie a luptelor, se rugau: „Ruslane ia-ne și pe noi cu tine în Ceruri!” Atât de cumplit era!… Rănile sufletești ale părinților fiind fără leac!… Mama lui spunea: „Am vrut să fiu mama unui gospodar, dar am ajuns mamă de erou…” E o mare tragedie! Cartea este tipărită bilingv – în română și ucraineană. Au căzut mulți români de-ai noștri pe acest front, iar părinții acestora ar vrea să scriu și despre aceștia – pentru că toți părinții și-au dorit copiii ca demni urmași, gospodari în satul lor, care să-și crească, la rândul lor, proprii copii».
Apoi, poetul a dat citire unei poezii dedicate lui Eminescu, „Paradis eminescian”, scrisă chiar în acea zi, în condiții precare, pentru că, așa cum s-a exprimat: «Am scris-o astăzi, la lumina unei lumânări, pentru că sunt întreruperi dese de energie elecrică și atunci trecem la condițiile specifice din sec. al XIX-lea». Moderatorul invită la cuvânt, în continuare, pe criticul literar Ștefan Costiuc:
Ștefan Costiuc: «Eu am scris în revista „Septentrion Literar”, prin anii de-ncepput postdecembriști, când se iscase o dispută, în presa românească, despre Eminescu – că nu trebuie idealizat, că nu trebuie mitizat ș.a.. Iar, ca un răspuns, eu am scris un articol – eu fiind pe atunci redactor-șef-adj. la „Septentrion Literar” – titrat astfel: „Eminescu și (t)actul critic”, pentru a sublinia, în acest fel, că la Eminescu actul critic se conjugă cu… tactul critic! Nu poți scrie despre Eminescu, să faci critică literară la Eminescu, fără tact. Mitul lui Eminescu există pentru că orice națiune, atunci când am trecut de la noțiunea de „neam”, mai arhaică, la cea de „națiune”, în epoca romantică, s-a apelat la mit, și asta la toate națiunile. Avem exemple: Șevcenko, la ucraineni; Mischievici, la polonezi; ș.a. Așa și noi l-am avut pe Eminescu. Poeții, atunci, aveau valoare de emblemă – nu exista nici TV, nici telefon, nici internet. Romanul, abia atunci, se cristaliza ca specie literară. Cei care s-au identificat cu însăși ființa neamului au fost poeții cei mai iluștri. De la ei a pornit națiunea modernă. Eminescu a fost printre ei. Dacă Eminescu a devenit mit, aceast fapt nu trebuie privit peiorativ. Dimpotrivă, trebuie să ne raportăm la el cu pioșenie. Este un simbol al întregii națiuni».
Apoi, criticul literar Ștefan Costiuc a prezentat un volum care cuprinde o sumă de articole din revista „Septentrion Literar”, referitoare la viața cultural-literară a românilor nord-bucovineni, implicându-se și în munca de editare a volumului. În anul ce a trecut, a scos de sub tipar și un volum propriu, intitulat „Critice”, evident, de critică literară, analize literare ale operelor scriitorilor nord-bucovineni din generația ultimelor trei decenii – generația poeților: Vasile Tărâțeanu, Ilie Zegrea, Arcadie Suceveanu ș.a., mentorul lor fiind poetul Vasile Levițchi –, care au creat o adevărată școală cernăuțeană de poezie.
În final, criticul elogiază activitatea Centrului Cultural Român din Cernăuți (un O.N.G., în fapt) și a Catedrei de Filologie Română a Universității Cernăuți, catedră care a împlinit 150 de ani (deci, ființând de la fondarea universității), dar își manifestă îngrijorarea de a vedea scăderea, de la an la an, a numărului de studenți aferenți acestei catedre: de la peste o sută de studenți, când era el însuși student, la cca. 20-30 studenți, în prezent!… De unde să fie aici oameni de cultură și literați români, dacă nu din această pepinieră de intelectuali?… se întreabă, retoric, vorbitorul. Mai face o precizare, de data aceasta vizând viața spirituală a bisericilor din comunitățile românești din nordul Bucovinei: în nr. 4 al zirului „Mesagerul Bucovinean”, un articol de fond este intitulat, „Românii ortodocși din Ucraina și politicile ecleziastice ale statului”, titlu incitant, care îndeamnă la reflecție asupra tensiunilor din viața eclezială creștin-ortodoxă a comunităților de români din nordul Bucovinei..
Poetul Vasile Bâcu intervine, în calitate de moderator, solicitând atenție asupra următorului moment din cadrul programului: este invitată la microfon o distinsă tânără nord-bucovineancă, care se prezintă singură:
«Bună ziua, tuturor! Mă numesc Alvina Bota, vin la dumneavoastră din comuna Boian; sunt studentă a Universității Naționale din Cernăuți, la Facultatea de Filologie Română și Clasică și sunt o veritabilă iubitoare a tot ce este legat de poezie; Dar, un loc special și de neînlocuit în sufletul meu aparține poeziei marelui poet Mihai Eminescu. Astăzi, fiind la un eveniment atât de frumos, dedicat nașterii marelui poet, aș vrea să vă interpretez o poezie de-a lui, care, din păcate, descrie și o problematică a zilelor noastre: Mihai Eminescu – „Junii corupți”». Pe fundalul muzical al Baladei de Ciprian Porumbescu, Alvina Bota a recitat poemul eminescian ca o veritabilă actriță, interpretând cu o puternică personalitate dramatismul poemului, minute în șir, în pofida fragilității ei aparente. Întreaga sală a fost surprinsă plăcut de acest moment poetic, rezervat de organizatori ca o surpriză de final – „cireașa de pe tort” –, viitoarea dăscăliță bucovineancă fiind recompensată prin ropote de aplauze și chiar elogierea calităților ei artistice și intelectuale – poemul având o lungime apreciabilă, tânăra a demonstrat și o excelentă capacitate de memorare.
Vasile Bâcu, în final: «Vă mulțumim din suflet, tuturor! Vă dorim o zi frumoasă în continuare și să ne-ntâlnim cât mai des în casa noastră din Palatul Național, pentru a promova valorile noastre spirituale! Mulțumim mult!».
Ziua Culturii Naționale Române, sărbătorită și în acest an, 2026, alături de românii nord-bucovineni, la Cenăuți, s-a încheiat în acel moment, însă, nu înainte de a ne lua rămas bun, prin cuvenitele îmbrățișări frățești. Ne-am îndreptat imediat către punctual vamal Siret, unde am mai zăbovit, ca de obicei, în ore de șteptare tensionată – dar nu deznădăjduim: lumina spiritului românesc irumpe mereu și aici, ca o auroră boreală pe cerul unei nopți polare, iar irizațiile ei sunt tricolore!…
Consemnare, transcriere din audio și fotomontaje: Paul-Mircea Iordache
Consultant: Vasile Bâcu