Suntem mai bogați decât acum 20 de ani, dar avem și mai multe motive să fim nemulțumiți
Dacă am putea aduce în România anului 2000 un om care a trăit atunci și l-am plimba prin România de astăzi, probabil ar crede că a ajuns într-o altă țară.
Ar vedea autostrăzi.
Mall-uri.
Aeroporturi.
Mașini moderne.
Restaurante.
Telefoane inteligente.
Internet.
Plăți cu telefonul.
Livrări la domiciliu.
Vacanțe low-cost.
Zboruri către aproape orice capitală europeană.
Și ar avea acces la servicii medicale și tehnologii care acum două decenii erau mult mai puțin accesibile.
România s-a schimbat.
Enorm.
Și totuși, românii sunt nemulțumiți.
De ce?
Pentru că prosperitatea nu este doar despre ceea ce ai.
Este și despre ceea ce îți permiți.
Acum douăzeci de ani, foarte puțini români considerau normal să plece de două-trei ori pe an în străinătate.
Astăzi, pentru o parte a populației, acest lucru a devenit normal.
Acum douăzeci de ani, telefonul mobil era în primul rând un instrument.
Astăzi este bancă, televizor, aparat foto, GPS, magazin și birou.
Acum douăzeci de ani, multe familii nu aveau computer acasă.
Astăzi copiii folosesc tehnologia de la vârste foarte mici.
Dar fiecare progres creează și noi cheltuieli
Avem mai multe.
Dar plătim mai multe.
Telefon.
Internet.
Platforme de streaming.
Abonamente.
Asigurări.
Mașină.
Service.
Vacanțe.
Activități pentru copii.
Educație.
Servicii private.
Toate acestea erau inexistente sau mai puțin răspândite acum două decenii.
Viața modernă este mai confortabilă.
Dar este și mai complexă financiar.
Și există o altă problemă: comparația permanentă
În trecut, omul se compara cu vecinul.
Astăzi se compară cu mii de oameni.
Facebook.
Instagram.
TikTok.
Vedem vacanțele altora.
Casele altora.
Mașinile altora.
Restaurantele altora.
Nu vedem ratele lor.
Nu vedem datoriile.
Nu vedem anxietatea.
Nu vedem nopțile în care se întreabă dacă își pot plăti toate facturile.
Vedem doar fotografia.
Și avem impresia că noi suntem în urmă.
România este însă mult mai prosperă decât era
Asta nu înseamnă că problemele actuale sunt inventate.
Inflația a existat.
Costurile au crescut.
Locuințele sunt scumpe în multe orașe.
Salariile nu au crescut uniform.
Diferențele regionale sunt mari.
Sănătatea are probleme.
Educația are probleme.
Demografia este o problemă.
Dar a spune că „România este mai săracă decât acum 20 de ani” este o descriere prea simplă.
Și Botoșaniul este parte din această transformare
Orașul nu mai arată ca acum 20 de ani.
Au apărut restaurante, magazine, servicii și investiții.
Oamenii călătoresc.
Au mașini.
Au acces la produse și servicii care înainte necesitau o deplasare la Iași sau București.
Dar există și o altă față.
Tinerii pleacă.
Salariile sunt încă mai mici decât în marile centre.
Investițiile mari sunt insuficiente.
Infrastructura rutieră rămâne o problemă.
Aici A7 poate reprezenta o schimbare importantă, tocmai pentru că infrastructura este una dintre condițiile dezvoltării economice.
Așadar, o ducem mai bine sau mai rău?
Răspunsul corect este:
depinde ce comparăm.
Avem mai mult confort.
Mai mult acces.
Mai multe produse.
Mai multe posibilități.
Dar avem și costuri mai mari, așteptări mai mari și o presiune socială mult mai mare.
Poate că România nu este o țară care „o duce din ce în ce mai rău”.
Poate că este o țară care s-a dezvoltat atât de repede încât oamenii au început să considere normal ceea ce acum 20 de ani era extraordinar.
Iar aceasta este, într-un fel, și o veste bună.
Pentru că nemulțumirea oamenilor nu mai vine doar din lipsa lucrurilor.
Vine și din dorința de a avea mai mult.
Întrebarea importantă este dacă România va reuși să transforme această dorință într-o economie mai puternică, servicii publice mai bune și un nivel de trai mai ridicat.
Iar pentru Botoșani, provocarea este și mai mare:
să nu rămână doar un loc în care viața este mai ieftină, ci să devină un loc în care oamenii chiar vor să rămână.