România continuă să se afle sub media țărilor OECD la matematică, citire și științe. Mai grav, diferențele dintre elevii avantajați și cei proveniți din medii dezavantajate sunt foarte mari, iar doar 1% dintre elevii români ating nivelurile superioare la citire. Într-o societate în care informația circulă mai repede decât oricând, rezultatele PISA nu mai sunt doar despre școală. Sunt despre economie, democrație, capacitatea de a discerne adevărul de manipulare și, în cele din urmă, despre viitorul unor comunități precum Botoșaniul.
Rezultatele PISA 2025, publicate de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) la 8 septembrie 2026, oferă o nouă radiografie a sistemului educațional românesc.
Și imaginea nu este una confortabilă.
PISA testează elevi de aproximativ 15 ani nu doar în privința cunoștințelor acumulate, ci și a capacității de a folosi ceea ce au învățat pentru a rezolva probleme, a gândi critic și a comunica eficient. În România, la evaluarea din 2025 au participat 7.725 de elevi din 322 de școli, reprezentând aproximativ 172.000 de adolescenți de 15 ani. OECD precizează că datele României au respectat standardele de calitate ale evaluării.
România: 419 puncte la matematică, 413 la citire și 425 la științe
În PISA 2025, România a obținut:
419 puncte la matematică, față de media OECD de 463;
413 puncte la citire, față de media OECD de 461;
425 de puncte la științe, față de media OECD de aproximativ 485;
442 de puncte la rezolvarea computațională a problemelor, față de media OECD de 500.
La matematică, rezultatul din 2025 este cu 9 puncte mai mic decât în 2022, însă diferența nu este considerată statistic semnificativă. La citire, scăderea este de 16 puncte față de 2022. La științe, rezultatul este, în linii mari, stabil față de 2022. Problema este că această stabilitate se produce la un nivel deja scăzut.
OECD arată că, în România, proporția elevilor cu rezultate sub nivelul minim de competență a crescut față de 2015: cu 12 puncte procentuale la matematică, 9 puncte la citire și 7 puncte la științe. Aproape jumătate dintre elevi nu ating nivelul minim la matematică Cifrele devin și mai ușor de înțeles atunci când analizăm nivelurile de competență.
În România, doar 48% dintre elevi ating cel puțin nivelul 2 la matematică, față de 65% media OECD. La citire, procentul este de 52%, față de 69% în OECD. La științe, ajung la nivelul 2 sau mai sus doar 54% dintre elevii români, comparativ cu 74% în țările OECD.
Cu alte cuvinte, în jur de jumătate dintre adolescenții români de 15 ani nu ating nivelul minim de competență considerat necesar pentru a utiliza eficient respectivele cunoștințe în situații cotidiene.
Iar aici începe problema care depășește școala.
Doar 1% dintre elevii români sunt la nivelul superior de citire
Unul dintre cele mai importante rezultate pentru societatea în care trăim este cel referitor la citire.
În România, doar 1% dintre elevi au ajuns la nivelul 5 sau 6 la citire, față de 6% media OECD.
De ce contează? Pentru că elevii aflați la aceste niveluri sunt capabili să înțeleagă texte lungi și complexe, să lucreze cu idei abstracte și, foarte important, să facă diferența între fapt și opinie pe baza unor indicii implicite privind conținutul sau sursa informației.
Această competență este esențială într-o lume în care un utilizator de internet poate primi, în aceeași zi, informații de la un ziar, un cercetător, un influencer, un politician, un site conspiraționist și un cont anonim de social media.
Toate pot arăta la fel pe ecran. Nu toate au aceeași valoare. Iar diferența dintre ele trebuie să o poată face omul.
PISA nu măsoară „pe cine votează românii”. Dar măsoară o parte din competențele de care avem nevoie pentru a nu fi manipulați
Este importantă o distincție: PISA nu demonstrează că un nivel redus de educație determină o persoană să creadă o anumită narațiune despre Uniunea Europeană, Statele Unite, Rusia, România sau despre un anumit partid.
Votul este influențat de foarte mulți factori: familie, experiență personală, situație economică, valori, identitate, mass-media, rețele sociale și context politic.
Dar PISA ne arată ceva foarte important: cât de bine sunt pregătiți tinerii să înțeleagă, să interpreteze și să evalueze informația.
Iar OECD arată că performanța la citire a scăzut în special în zona competențelor care contează în era inteligenței artificiale: evaluarea informațiilor, conectarea mai multor surse și gândirea critică asupra textului. La nivelul OECD, lectura „grăbită” și inexactă aproape s-a dublat între 2018 și 2025, ajungând la 9%.
Asta schimbă fundamental discuția despre educație. Nu mai este suficient ca elevul să știe o definiție.
Trebuie să știe să întrebe:
Cine spune asta?
De unde știe?
Care este sursa?
Există și alte surse?
Ce dovezi există?
Este un fapt sau o opinie?
Este o informație scoasă din context?
Cine are interesul ca eu să cred acest lucru?
Aceste întrebări ar trebui să devină la fel de firești precum rezolvarea unei ecuații.
Problema devine și mai serioasă în era inteligenței artificiale
PISA 2025 arată că inteligența artificială a intrat deja masiv în viața școlarilor. În România, 40% dintre elevi au declarat că folosesc cel puțin săptămânal chatboturi AI pentru a-i ajuta să învețe. 33% folosesc AI pentru cercetarea preliminară a unui subiect nou, 31% pentru rezumarea unui text și 33% pentru redactarea unor teme. Doar aproximativ 9% au spus că nu folosesc niciodată sau aproape niciodată AI pentru sarcinile școlare analizate de PISA.
Asta înseamnă că școala nu mai concurează doar cu TikTok, Facebook sau YouTube. Concurează și cu inteligența artificială. Un elev poate primi în câteva secunde un răspuns extrem de convingător, dar fals.
De aceea, viitorul educației nu poate fi doar despre „a folosi AI”. Trebuie să fie despre a verifica ceea ce produce AI.
Botoșaniul nu are un scor PISA propriu. Dar problemele naționale ne privesc direct
PISA nu publică rezultate reprezentative pentru fiecare județ, așadar nu putem spune că „Botoșaniul are 419 puncte la matematică”. Ar fi o interpretare greșită a datelor.
Putem însă să ne uităm la problemele pe care PISA le scoate în evidență și să ne întrebăm ce înseamnă ele pentru un județ precum Botoșaniul. Iar aici există un semnal important: diferența dintre mediile socio-economice este uriașă.
În România, elevii aflați în sfertul superior al distribuției socio-economice au obținut, la științe, cu 122 de puncte mai mult decât cei aflați în sfertul inferior. Media diferenței în țările OECD este de 85 de puncte.
Mai mult, statutul socio-economic explică aproximativ 22% din variația rezultatelor la științe în România, aproape dublu față de media OECD, de 12%.
Asta spune ceva esențial: în România, locul în care te naști, veniturile familiei, educația părinților și mediul în care crești pot cântări foarte mult în șansele tale educaționale. Iar aici apare problema comunităților rurale și sărace.
Pentru județe precum Botoșani, unde există numeroase comunități rurale și unde diferențele dintre mediul urban și cel rural sunt importante, educația nu poate fi tratată doar ca o problemă a Ministerului Educației.
Este o problemă de dezvoltare economică locală.
Dacă pierdem copiii de astăzi, pierdem forța de muncă de mâine
Un adolescent care abandonează școala sau termină gimnaziul fără competențe solide nu reprezintă doar o problemă statistică. Peste 10-15 ani, acel adolescent va deveni adultul care trebuie să intre pe piața muncii.
Va trebui să înțeleagă un contract. Să facă un calcul financiar. Să folosească un sistem digital. Să distingă o ofertă serioasă de o înșelătorie. Să înțeleagă un prospect medical. Să verifice o informație. Să ia o decizie financiară. Să voteze. Să își crească propriii copii.
De aceea, ceea ce pare astăzi un rezultat slab la PISA poate deveni peste două decenii o problemă economică și socială mult mai mare. Un județ care pierde populație activă, tineri și competențe nu poate compensa la nesfârșit prin investiții în infrastructură.
Poți construi drumuri. Poți construi parcuri industriale. Poți moderniza spitale. Dar dacă nu ai oameni suficient de bine pregătiți pentru a utiliza, administra și dezvolta aceste investiții, dezvoltarea rămâne fragilă.
Botoșaniul are nevoie de o școală care să-i învețe pe copii nu doar „ce să gândească”, ci cum să gândească
Poate că aceasta este una dintre cele mai importante schimbări de care avem nevoie. Educația pentru gândire critică nu înseamnă să îi învățăm pe copii ce opinii politice trebuie să aibă. Dimpotrivă, înseamnă să îi învățăm să pună întrebări chiar și atunci când informația confirmă ceea ce cred deja.
Un elev ar trebui să poată analiza două articole care susțin poziții opuse și să identifice:
cine este autorul;
care este sursa informației;
ce dovezi sunt prezentate;
ce date lipsesc;
dacă titlul corespunde conținutului;
dacă este vorba despre un fapt sau o interpretare;
dacă informația apare și în alte surse credibile;
dacă fotografia sau filmarea folosită este autentică și din contextul prezentat;
dacă există manipulare emoțională;
dacă sunt folosite generalizări sau afirmații fără dovezi.
Asta este alfabetizare media, și este una dintre cele mai importante forme de educație civică pentru următoarele decenii.
Ce ar trebui făcut? Rezultatele PISA nu ar trebui să provoace încă o dezbatere despre cine este vinovat.
Ar trebui să provoace un plan.
1. Mai multă matematică aplicată
Copiii trebuie să învețe să folosească matematica pentru viața reală: dobânzi, credite, inflație, taxe, probabilități, statistici, grafice și interpretarea sondajelor.
Un om care nu înțelege un procent poate fi manipulat foarte ușor de un procent.
2. Citire și analiză, nu doar memorare
La limba română, accentul trebuie pus mai mult pe înțelegerea și compararea textelor, argumentare, identificarea manipulării și verificarea informațiilor.
3. Educație media obligatorie
Nu o oră festivă despre „fake news”, ci o competență construită în fiecare an. Copilul trebuie să învețe practic cum verifică o informație.
4. Profesori mai bine sprijiniți
Nu putem cere rezultate spectaculoase unor profesori care trebuie să rezolve simultan probleme sociale, disciplinare, administrative și educaționale. Formarea profesorilor în gândire critică, educație media și utilizarea AI trebuie să devină prioritară.
5. Investiții suplimentare în școlile dezavantajate
Dacă diferența dintre elevii avantajați și dezavantajați este de 122 de puncte la științe, nu putem aplica aceeași rețetă tuturor. Școlile care pornesc cu dezavantaje trebuie să primească mai multe resurse, nu doar aceleași resurse.
6. Parteneriat real între școală și familie
PISA arată cât de important este mediul în care copilul învață. Părintele nu trebuie să fie profesorul copilului. Dar trebuie să fie partenerul școlii.
7. Educație despre AI
Copiii nu mai pot fi ținuți departe de inteligența artificială. Trebuie învățați să o folosească, dar și să o verifice. Un răspuns generat de AI nu este automat un răspuns adevărat.
Și mai există ceva: trebuie să încetăm să confundăm educația cu diploma
Poți avea diplomă și să nu știi să verifici o informație. Poți avea facultate și să distribui o știre falsă. Poți avea un loc de muncă bun și să fii manipulat de un videoclip de 30 de secunde. Educația adevărată nu este numărul de diplome dintr-un CV.
Este capacitatea de a înțelege lumea și de a lua decizii cât mai bine fundamentate.
Iar aceasta este exact zona în care rezultatele PISA ne obligă să fim atenți. România nu este condamnată. Dar nici nu-și mai poate permite să amâne Există și motive de optimism.
PISA 2025 arată că elevii români au și puncte forte. De exemplu, o parte importantă declară că sunt interesați să învețe lucruri noi, iar în privința utilizării AI pentru evaluarea informațiilor există indicatori care arată că școala începe să răspundă noilor provocări.
În plus, există copii excepționali în toate județele României, inclusiv în Botoșani. Problema nu este lipsa inteligenței.
Problema este că sistemul nu reușește încă să transforme suficient de mult din potențialul copiilor în competențe solide și generalizate.
Iar pentru Botoșani miza este uriașă. Pentru că viitorul județului nu va fi decis doar de investițiile care vor veni aici. Va fi decis de oamenii care vor trăi aici. De cât de bine vor ști să lucreze. De cât de bine vor ști să învețe lucruri noi. De cât de bine vor putea distinge informația de manipulare. De cât de bine vor putea lua decizii.
Și, poate cel mai important, de cât de bine vor putea spune: „Nu știu încă dacă este adevărat. Hai să verific.”
Într-o societate bombardată zilnic cu informații, aceasta poate fi una dintre cele mai valoroase competențe pe care școala le poate oferi unui copil.
Iar dacă vrem ca Botoșaniul să aibă un viitor, aceasta nu mai este doar o problemă a școlii.
Este o problemă a întregii comunități.