Kaizen a încins Consiliul Județean. 50.000 de euro pentru schimbarea administrației și o întrebare incomodă: vrem funcționari mai bine pregătiți?
Ședința Consiliului Județean Botoșani de miercuri, 30 septembrie, a adus în prim-plan o dispută care depășește cu mult suma pusă în discuție. În centrul ei se află intenția președintelui CJ, Valeriu Iftime, de a introduce în aparatul instituției principiile sistemului japonez Kaizen – o metodă de management bazată pe îmbunătățire continuă, eliminarea risipei, responsabilizarea angajaților și eficientizarea proceselor de lucru.
Prima etapă a programului fusese estimată de Valeriu Iftime la aproximativ 50.000 de euro, în timp ce întregul demers ar putea ajunge, potrivit informațiilor prezentate anterior public, la circa 70.000 de euro. Președintele CJ susține că scopul este modernizarea instituției, optimizarea fluxurilor și o mai mare claritate asupra muncii efectuate în administrația județeană.
Numai că ideea a generat o confruntare politică serioasă în Consiliul Județean.
PSD a ridicat semne de întrebare asupra programului
Din tabăra PSD au venit mai multe obiecții, prin intervențiile vicepreședintelui Dorin Birta și ale unor consilieri județeni precum Constantin Pătrăuceanu, Sergiu Marian, Galia Hrimiuc și Elena-Ramona Guraliuc.
Discuția nu s-a limitat la cost. Au fost ridicate întrebări privind oportunitatea programului, modul în care ar urma să fie implicați angajații și efectele pe care o asemenea reorganizare le-ar putea avea asupra aparatului Consiliului Județean.
Una dintre ideile exprimate în dezbatere a fost că ar trebui văzut dacă angajații își doresc să participe la un asemenea proces de pregătire și schimbare organizațională.
Este aici, dincolo de disputa politică, o problemă care merită discutată serios: până unde trebuie să meargă consultarea angajaților și de unde începe obligația unei instituții publice de a-și pregăti permanent personalul?
În orice organizație modernă, publică sau privată, perfecționarea profesională nu poate fi privită exclusiv ca o opțiune individuală. Cetățeanul care finanțează instituția prin taxe are, la rândul său, dreptul să pretindă servicii mai rapide, proceduri mai simple și personal bine pregătit.
„Nu au proiecte mari” – o afirmație care deschide o altă discuție
Un alt argument apărut în dezbaterea din Consiliul Județean a vizat existența unor angajați care nu ar avea suficientă activitate deoarece nu le sunt repartizate proiecte importante.
Dar tocmai aici apare una dintre întrebările esențiale pe care administrația botoșăneană trebuie să și le pună: este rolul unui funcționar doar acela de a aștepta să primească un proiect sau trebuie ca structurile specializate ale instituției să identifice probleme, să pregătească soluții și să genereze proiecte?
Aceasta este, de fapt, una dintre ideile centrale ale filosofiei Kaizen: organizația nu așteaptă pasiv apariția problemelor și a sarcinilor, ci încearcă permanent să descopere ce poate face mai bine.
Kaizen nu înseamnă automat concedieri
În dezbaterea politică a apărut și teama privind eventualele consecințe asupra personalului.
Trebuie însă făcută o distincție importantă. Kaizen nu este, prin definiție, un program de concediere. Este o filosofie de management construită în jurul îmbunătățirii continue a proceselor, reducerii risipei și implicării oamenilor din organizație în identificarea problemelor și găsirea soluțiilor.
Aplicarea concretă la Consiliul Județean Botoșani trebuie însă explicată transparent: cine face instruirea, câți angajați participă, care sunt obiectivele măsurabile, ce costuri presupune fiecare etapă și, mai ales, cum va putea fi verificat peste șase luni sau un an dacă banii publici au produs rezultate.
Pentru că 50.000 sau 70.000 de euro pot reprezenta o investiție justificată dacă instituția economisește ulterior timp și bani și oferă servicii mai bune. Pot reprezenta însă și o cheltuială inutilă dacă programul se rezumă la câteva cursuri, diplome și prezentări PowerPoint fără rezultate măsurabile.
Electroalfa, exemplul botoșănean invocat în discuția despre Kaizen
Există chiar la Botoșani un exemplu de companie în care principiile Kaizen sunt utilizate de ani de zile: Electroalfa.
Compania botoșăneană a crescut puternic, iar modelul de îmbunătățire continuă a fost integrat în organizarea activității sale. Evident, o societate comercială și o instituție publică funcționează după reguli diferite, iar ceea ce funcționează într-o fabrică nu poate fi copiat mecanic într-un Consiliu Județean.
Dar principiul pregătirii permanente a oamenilor și al măsurării eficienței poate fi discutat legitim și în administrație.
AUR reclamă o altă problemă: lipsa dialogului
Consilierii AUR au adus în discuție o nemulțumire diferită: faptul că nu sunt suficient implicați în discuțiile și consultările care preced anumite decizii ale administrației județene.
Dincolo de diferențele politice, observația ridică o problemă care merită luată în calcul. Dacă se dorește o reformă administrativă reală, proiectele importante ar trebui explicate tuturor grupurilor politice și, mai ales, publicului.
Transparența nu încetinește neapărat reforma. Uneori o face mai greu de atacat.
Miza adevărată nu este Kaizen. Este felul în care vrem să funcționeze administrația
Disputa de miercuri riscă să transforme un subiect despre management și eficiență într-o nouă confruntare PNL–PSD.
Ar fi păcat.
Întrebarea importantă nu este dacă ideea vine de la Valeriu Iftime, de la PNL, PSD, AUR sau de la alt partid.
Întrebarea este mult mai simplă: poate Consiliul Județean Botoșani să demonstreze că, după această investiție, lucrează mai repede, mai eficient și mai bine pentru cetățean?
Dacă răspunsul va putea fi demonstrat prin termene mai scurte, proceduri simplificate, proiecte mai multe și cheltuieli mai mici, atunci investiția va putea fi evaluată prin rezultate.
Dacă nu, criticii programului vor avea argumente suplimentare.
Dar respingerea din principiu a pregătirii profesionale sau ideea că angajații unei instituții publice nu ar trebui confruntați cu necesitatea de a învăța și de a-și îmbunătăți permanent modul de lucru ar fi dificil de împăcat cu pretenția unei administrații moderne.
Partidele trec prin administrație. Funcționarii și instituțiile rămân. Iar cetățeanul are dreptul să ceară de la cei plătiți din bani publici nu apartenență politică, ci competență, responsabilitate și rezultate.
