,,În Iordan botezându-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii s-a arătat; că glasul Părintelui a mărturisit Ţie, Fiu iubit pe Tine numindu-Te, si Duhul în chip de porumbel a adeverit întărirea Cuvântului. Cel ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule, şi lumea ai luminat, slavă Ţie”, a răsunat azi în toate bisericile, iar credincioșii au așteaptat cu inima plină de speranță Botezul Domnului.
Sfințirea apelor sau Iordanul este una dintre datinile cele mai importante din această zi care este dedicată aducerii aminte a Botezului pe care Iisus l-a primit în apa Iordanului de la Sf. Ioan Botezătorul. Credincioşii consideră că apa de la Bobotează are o putere deosebită, pentru că a fost sfinţită printr-o dublă chemare a Sfântului Duh, (o chemare generală la începutul slujbei și una specifică la Botezul Domnului), iar sfinţirea are loc chiar în ziua în care Mântuitorul s-a botezat în apele Iordanului. Apa sfinţită la biserică în această zi şi luată de credincioşi nu se strică niciodată. De Bobotează are loc slujba Sfințirii Mari a Apei, agheasma fiind un mijloc de binecuvântare folosit în Biserică, ca semn al botezului primit de creștini.
Slujba Aghiasmei Mari
Inițial, slujba Aghiasmei Mari se făcea în Ierusalim, unde se păstra amintirea Botezului Mântuitorului. De aici s-a răspândit în Antiohia, Constantinopol și Asia Mică. Vorbind despre importanța Bobotezei, Sf. Simeon al Tesalonicului apreciază că, în această zi, nu se face doar reînnoirea Botezului Domnului, ci și a Harului primit de fiecare dintre noi la Botez. Slujba Aghiasmei Mari este mai dezvoltată și mai solemnă decât la Aghiasma mică, iar cântările și rugăciunile din cursul ei pomenesc și proslăvesc îndeosebi Botezul Domnului în apele Iordanului.
Agheasma Mare se bea doar opt zile.
“Să fii viu! Să fii treaz! Să fii plin de viață! Asta înseamnă Botezul.
Botezul Mântuitorului Iisus Hristos trebuie să ne aducă aminte de momentul propriului nostru botez. Să știți că același Dumnezeu Tatăl a lucrat la botezul fiecăruia dintre noi, în Biserica Sa. Același Duh Sfânt S-a pogorât și în apa în care am fost noi botezați, după cum S-a pogorât peste Mântuitorul. Nu este alt Dumnezeu. Nu este alt Iisus Hristos. Nu este alt Duh Sfânt.
Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că Botezul este cel care ne dăruiește viață. Mirungerea, pecetea Duhului Sfânt, este cea care ne aduce mișcarea înspre Dumnezeu; ne îndeamnă, ne povățuiește, ne motivează spre Dumnezeu, iar Sfânta Împărtășanie, pe care noi am primit-o în clipa Botezului, este hrana sufletului nostru.
De aceea, toți Sfinții Părinți fac o legătură între Botezul Mântuitorului Iisus Hristos și botezul fiecăruia dintre noi. Iar dacă, la Botezul Mântuitorului Iisus Hristos, s-au deschis cerurile și glasul Tatălui S-a auzit: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit”, în mod tainic, spun Sfinții Părinți, la botezul fiecărui prunc se deschid cerurile, iar Dumnezeu, cu o mai mare atenție, Își îndreaptă privirea și dragostea Sa nesfârșită către noul botezat, noul botezat care este numit „noul luminat”.
Sărbătoarea aceasta se mai numea și sărbătoarea Luminii, pentru că, atunci când primești Botezul, primești pecetluirea cu Duhul Sfânt, primești lumină în cugetul tău, iar toți Sfinții Părinți spun că sunt cinci feluri de botez sau preînchipuiri.
A fost botezul, curăția dată ca poruncă lui Moise: să se curățească poporul. Știm că, în Vechiul Testament, poporul s-a curățit prin acele ritualuri.
Apoi a fost Botezul lui Ioan, botezul pocăinței, care pregătea lumea pentru Botezul lui Iisus Hristos, Cel care va aduce botezul cu Duh Sfânt și cu foc.
Al treilea botez este Botezul Mântuitorului și al nostru, al fiecăruia dintre noi.
Al patrulea botez este botezul muceniciei, numit botezul sângelui. A fost o perioadă în istorie când catehumenii, ca să primească botezul, se pregăteau doi-trei ani în școlile catehetice, pe lângă biserică. Dacă se întâmpla ca unul dintre aceștia, care nu era botezat, dar Îl mărturisea pe Iisus Hristos cu prețul vieții, să fie considerat mucenic mărturisitor, chiar dacă el nu fusese botezat, fiind înspre botez.
Nu în ultimul rând, noi, credincioșii, mai avem un alt botez: botezul lacrimilor, Taina Duhului Sfânt.
Dacă, în primul botez al nostru, prin apă și prin Duh Sfânt, plin de dumnezeire, am primit iertarea păcatelor și ne-am spălat sufletul de păcatul strămoșesc, prin Taina Pocăinței, din nou se spală sufletul omului, de data aceasta prin lacrimile vărsate cu căință, cu părere de rău, cu post și cu dorință de îndreptare.
Menționez că râul Iordan a fost asimilat și comparat cu Marea Roșie. După cum evreii au trecut din țara robiei în țara libertății prin Marea Roșie, iar faraonul, cu toți vrăjmașii, a fost înecat, tot așa omul, trecând prin Iordan, prin Taina Botezului, trece din țara robiei în țara libertății Duhului Sfânt, din țara păcatului în țara Învierii lui Hristos.
Știm foarte bine că Iordanul este râul care are două izvoare: izvorul „Ior” și izvorul „Dan”.
Sfântul Ioan Gură de Aur spune foarte frumos că noi, oamenii, ne tragem din cei doi părinți, Adam și Eva, care ne-au lăsat moștenire păcatul, pe când Iordanul, Botezul nostru în Duhul Sfânt, ne lasă nouă viața.
De aceea, dragii mei, această sărbătoare ne pune un pic la încercare mintea și credința noastră. Botezul Mântuitorului Iisus Hristos este momentul în care noi toți trebuie să încercăm să reîncepem o legătură trainică cu Dumnezeu.
Trebuie să se schimbă ceva în adâncurile ființei noastre, să se producă o schimbare, iar schimbarea dorită de Dumnezeu este sfințenia vieții noastre.
Ca să te schimbi și să ajungi la sfințenie presupune un anumit efort, dar Dumnezeu te ajută atunci când vrei să pui un pic de ordine în viața ta, atunci când te lupți cu păcatul și te debarasezi de obiceiurile cele rele și începi o viață nouă.
Asta înseamnă Botezul, nu doar simpla afundare de trei ori în apa plină de Duh Sfânt. Botezul nu este doar un eveniment în care luăm în vasele noastre un pic de apă cu Duh Sfânt, căci aceasta este agheasma.
Dacă aceste momente nu produc o schimbare în viața noastră, o spălare a conștiinței noastre și un început bun, atunci, cu adevărat, încă nu suntem pe cale.
Noi nu vedem Sfânta Treime nici în Liturghie, nici în rugăciune, nu ascultăm nici glasul lui Dumnezeu, nu-L mai vedem pe Duhul Sfânt, nu-L vedem pe Iisus Hristos. De ce? Pentru că simțurile noastre sunt prea alipite de păcat, de patimi și de pământ.
Cu cât îți eliberezi simțurile – ochii, văzul, urechile, sentimentele, pe toate – cu atât mai mult percepi, ai o anumită sensibilitate: îți crește sensibilitatea la glasul Evangheliei lui Hristos, îți crește sensibilitatea ochilor în a-L vedea pe Dumnezeu, a văzului și a simțurilor, pentru a-L simți pe Dumnezeu.
Dumnezeu Se arată. Dumnezeu este Același Care, din veci, lucrează.
Să avem grijă, dragii mei, să nu ne ispitească somnul sufletesc. Să fii viu! Să fii treaz! Să fii plin de viață! Asta vrea Hristos, asta înseamnă sfințenia.
Asta înseamnă Botezul: să te dezmorțească și să fii cu adevărat prezent în viața ta, iar dacă tu ești prezent, Îl vei descoperi pe Dumnezeu în viața ta, și Dumnezeu va fi cu tine, și tu vei fi cu El. Amin.”
Părintele Partenie Apostoaie – Predică la Praznicul Botezului Domnului
2026, Biserica Vovidenia Botoșani
